O perspectivă altfel

Imaginația sociologică este capacitatea de a înțelege oamenii și istoria lor. Unii sociologi o au.

De ce abia acum?

Am ezitat mult timp să îmi fac un blog. Asta poate și pentru că vorbesc mult în spațiul public, poate chiar prea mult. Cred însă că această formă de comunicare a devenit coloana a cincea de atac sau de apărare a modului nostru de viață. Am decis să intru și eu în acest război surd și invizibil în care prea multe voci conduc la surzenia socială, dar absența acestor voci este cu mult mai dăunătoare.

Lumea reală

Pare un pleonasm să spui Lumea reală, cum altfel ar fi lumea? Și totuși politicienii, de multe ori administrația și jurnaliștii, ne vorbesc tot timpul despre o lume a lor, despre o lume care are de fapt puține tangențe cu realitatea așa cum o trăim noi. Lumea noastră de fiecare zi este adesea alta decât cea a elitelor noastre. Partea proastă este că uneori ei chiar cred ceea ce ne spun. Este cumva ca și cum eu aș sta acum să explic bătrânului cioban cum se face brânza.

Orașul laborator social

Aproape tot ce a fost bun, important sau eroic în istorie s-a născut în orașe. Și tot ce a fost rău în cele mai multe cazuri s-a născut tot în orașe. Lumea socială este astăzi în primul rând urbană pentru că orașul deși a foste mereu important, acum este locul în care se întâmplă totul. Și totuși România este o lume în continuare rurală, nu prin statutul administrativ, ci prin modelul cultural și stilul de viață.

Dacă eu spun: bogăția face sărăcia și vă mai spun că această afirmație îi aparține lui Socrate, veți găsi imediat un tâlc în această propoziție contradictorie. Dacă vă spun că este dintr-o lucrare de clasa a șasea o să râdeți.

Concluzie: prostia nu ține de ce se spune, ci de cine spune.