De ce iubește virusul Covid 19 democrațiile, țările curate, cele cu sisteme performante de sănătate și de ce în schimb îi este frică de marile aglomerări urbane?

Ni se spune de mai mult timp să stăm izolați, să păstrăm distanța socială și mai ales să ne spălăm în neștire pe mâini, pe față și peste tot. Cu alte cuvinte, putem îndepărta virusul ucigaș dacă păstrăm niște măsuri elementare de curățenie și dacă renunțăm la obiceiurile noastre păcătoase de a ne întâlni cu alți oameni și a comunica cu semenii noștri. Pe de altă parte, în nebunia care a lovit o parte din țările lumii pare că unicul mod eficient de scăpare este obediența necondiționată față de autoritățile politice și militare, care știu ele cum trebuie să ne comportăm.

              Lumea modernă, de care ne îndepărtăm cu pași repezi astăzi pe zi ce trece, este definită în mod esențial ca o lume a îndoielii și nu a credințelor în cunoașterea absolută. Acceptarea ignoranței așa cum ne spune foarte plastic un istoric în vogă astăzi, Yuval Harari, este trăsătura definitorie a spiritului modern. Cu alte cuvinte, modernul, prin știință înainte de toate, s-a întrebat mereu, a avut îndoieli, nu certitudini. Gândirea religioasă are certitudini. Omul de știință admite propria ignoranță, pentru că doar dacă recunoaște că nu știe poate să se apuce să studieze lumea și să încerce să afle ceea ce nu cunoaște. Tocmai din acest motiv îmi pun câteva întrebări despre ceea ce oficial, prin răspândacii din presa românească, se prezintă de către putere ca certitudini absolute.

              Mai întâi, stau și mă întreb de ce acest virus de care se poate scăpa cu apă și săpun iubește totuși doar țările curate! Dacă luăm un index al țărilor cele mai curate și ne raportăm la numărul de cazuri de oameni infectați și opunem cazurile similare din țările cele mai puțin curate vom vedea fără nicio îndoială că virusul iubește curățenia. Pare că lucrurile stau exact invers decât ni se spune. Să luăm un index al celor mai curate țări, de exemplu  Environmental Performance Index (EPI) al Universității Yale. Potrivit acestui index primele zece țări cu mediul cel mai curat sunt în ordine: Finlanda, Islanda, Suedia, Danemarca, Slovenia, Spania, Portugalia, Estonia, Malta și Franța. La începutul lunii mai am căutat în bazele oficiale numărul de îmbolnăviri cu Covid 19, prin raportare la milionul de locuitori, pentru a avea sens comparațiile. Același index l-am raportat și la cele mai puțin curate țări, sau incorect politic, țările cu mediul cel mai murdar din lume. Aici pe primul loc se află India, cam în toate clasificările este pe acest loc. Câți bolnavi are India? 36! Da! 36 la un milion, celelalte țări după India (tot zece am ales) sunt Nepal, Bangladesh, Pakistan, Congo, Laos, Burundi, Rwanda, Zambia și, da, China.

              Ca să fie mai clară comparația o să vă propun un tabel în care sunt trecute comparativ datele menționate, adică primele zece cele mai curate țări, respectiv cele zece cele mai murdare țări:

mediul cel mai curatNumăr cazuri la un milion Număr cazuri la un milionmediul cel mai murdar
Finlanda977 36India
Islanda5272 3Nepal
Suedia2299 66Bangladesh
Danemarca1696 100Pakistan
Slovenia695 43Congo
Spania5329 3Laos
Portugalia2521 1Burundi
Estonia1290 20Rwanda
Malta1092 8Zambia
Franța2613 58China
Medie primele 102378 34Medie ultimele zece

              Pare destul de clar că virusul trăiește cu săpun și mult detergent. Iubește curățenia și pare că evită țările unde nu există apă potabilă, spitale curate, un aer poluat și mai ales mizerie. Să ne gândim la numărul de cazuri din țări din Africa unde apa nu mai pentru spălat nu este.  

              Desigur, putem invoca faptul că datele sunt inexacte, că oamenii din acele țări înapoiate, (doar nu sunt curate ca ale noastre), nu înregistrează milioanele de bolnavi și de morți pe care le au de fapt, sau pur și simplu încadrează morții la alte rubrici. Indiscutabil că monitorizarea bolilor nu este comparabilă, nimeni nu spune că ar fi. Dar chiar dacă așa stau lucrurile cât de mare este eroarea de înregistrare a datelor? Nu ar fi trebuit ca India să dispară deja? Totuși, chiar așa de mari să fie erorile în atât de multe state? De ce acum sunt astfel de erori uriașe, dar în alte cazuri de viruși, vezi Ebola, în urmă cu câțiva ani, am putut cuantifica corect datele, tot în astfel de țări puțin dezvoltate? În definitiv în țările astea curate, ale noastre, datele nu sunt și ele imprecise? Adică dacă luăm în calcul numărul de cazuri doar prin raportarea la cei testați, și sunt testați doar cei care par bolnavi sau sunt cu un risc mare să fie bolnavi, avem reprezentativitate națională cum se sugerează? Cel mai tont sociolog vă va spune că nu. Avem doar o măsurătoare a cazurilor care au probabilitate mare de infectare, nu altceva. Pe de altă parte, dacă trec la Covid 19 pe toți cei care mor, inclusiv cei care au să spunem o boală letală în fază terminală și care puteau muri și de la guturai în halul în care era sistemul lor fizic, nu fac cumva o exagerare în sens contrar celor făcute de săracii și murdarii lumii? 

              În fine, un alt aspect. Izolarea socială este un lucru bun fără îndoială. Dar care sunt datele concrete?  Putem să luăm densitatea populației unei țări ca termen de analiză, dar mai realist este să luăm în calcul orașele cele mai aglomerate din lume. La nivelul unor aglomerări uriașe posibilitatea izolării este mai mult decât discutabilă. Cele mai mari și aglomerate orașe din lume sunt Tokio, în Japonia, cu circa 34 milioane de locuitori, Seul, capitala Coreei de Sud, cu circa 24 de milioane de locuitori, două orașe din China, Canton și Shanghai cu circa 24 de milioane, respectiv 19, Mexico City cu 23 de milioane de locuitori, două orașe din India, Delhi și Mumbai cu circa 23 de milioane, New York, (SUA) San Paolo (Brazilia) și Manila (Filipine) cu o populație de 22, 21 respectiv undeva spre 19 milioane de locuitori. În afară de New York, respectiv SUA, celelalte țări nu prea au probleme semnificative cu virusul. Japonia are 119 cazuri la o populație de un milion, Coreea de Sud, 211, China 58, Mexic 193, India 36, Brazilia 518, Filipine, 88. Doar Statele Unite au peste 3000 de cazuri la un milion, iar in New York circa 16800.       

              Cum ne explicăm iarăși discrepanța majoră a acestor date? Să fie dată ea de faptul că toate datele adunate de țările cu aglomerări urbane uriașe sunt eronate? Adică SUA înregistrează corect datele, iar alte șapte state nu, inclusiv Japonia, Coreea de Sud, sau Mexic?

              În final, alte două trei observații. Mai întâi, este de domeniul evidenței că cele mai mari probleme sunt în Statele Unite și în Uniunea Europeană, mai ales în țările cel mai dezvoltate din Uniunea Europeană. Aceste țări au, atenție, și cele mai performante sisteme de sănătate! Nimeni nu poate nega supremația SUA în domeniul medical și farmaceutic. La fel țările dezvolte din UE se laudă cu extrem de avansatul lor sistem medical. De ce virusul lovește însă exact în aceste țări? Pare că perfidul virus este atât de inteligent și competitiv încât se ia la trântă doar cu cei capabili să îi țină piept și culmea doar pe aceștia îi lovește crunt. De fapt îi face paf.

              În fine, să nu uităm valențele politice certe ale lui Covid 19. El, în mod clar, iubește democrațiile. Cele consolidate în special, adică cele autentice. În democrațiile astea mai amărâte, ca a noastră spre exemplu, nu se arată așa de tare la față. Ce să mai spunem de țările care sunt clasificate ca având regimuri mixte sau autoritare. Și în acest caz avem nenumărate clasamente, dar nu vă mai obosesc. Și aici datele arată că democrația ucide, nicidecum corupția cum credea Iohannis. Evident că în acest caz admitem mai ușor că țările nedemocratice mint, că așa sunt ele, mincinoase, când au de fapt milioane de bolnavi, sute de mii de morți, ascunși pe undeva. Cam cum avea Saddam Hussein arme nucleare ascunse așa de bine că nu le-am găsit niciodată.

              Desigur, sunt convins că datele unor țări cu regimuri autoritare sunt falsificabile prin natura regimului politic. Nimeni nu neagă acest lucru! Întrebarea este pe ce ne bazăm că datele noastre sunt corecte? Pe corectitudinea politicienilor noștri democrați? Pe presa noastră vigilentă? Pe numărul specialiștilor, impresionant de altfel, care ies public fără opreliști? Sincer, având un spirit cred eu modern, eu unul mă îndoiesc și de datele noastre și de tot ce presupune telenovela coroanavirus.

              În fine, a treia idee este o dilemă majoră. Pare că virusul ucigaș are inteligență, voință și niște scopuri clare! El vrea să lovească în stilul de viață al omului civilizat, modern, democrat, care iubește să socializeze, iubește exprimarea liberă a ideilor, iubește curățenia și iubește viața. Al dracului virus pare că dinadins doar cu această lume are treabă. Sau poate că nu este acest virus decât unul din probabil milioanele de viruși care au existat pe Pământ. Poate că nu el este vinovat și poate că nu are nici un fel de intenție și nu urmărește nimic special. Dar cine atunci îl îndreaptă spre lumea noastră?

              Păi să oferim doar un umil subiect de reflecție. Țările astea lovite de virus, așa cum am spus, au cele mai bune sisteme de sănătate. Păi poate exact din acest motiv! De fapt, cele mai performante sisteme de sănătate înseamnă o marketizare maximă și supereficientă a sănătății. Sănătatea este o uriașă afacere, tocmai în aceste țări! Afacerile nu înseamnă doar bani. Marketizarea unei sfere de activitate înseamnă mult mai mult: ea presupune inocularea de valori, a unor modele de consum, a unor principii, a unor comportamente civice consonante cu un anume stil de viață pe care marketingul le creează.

              Occidentalul a învățat că trebuie să meargă pentru orice la spital, că are nevoie de medic cum are nevoie de apă, că trebuie să consume vitamine și suplimente nutritive, că trebuie să aibă corpul doar în anumite limite, să respecte mereu niște standarde, să își facă de două ori pe an analize medicale, să trăiască într-un mediu steril cu totul și că vârsta cât mai înaintată este țelul de bază al umanității.

              Politicienii au venit ca niște comis voiajori să vândă acest model în prețul unor voturi, s-au înfruptat din afacerea aceasta, că doar este profitabilă. Foarte profitabilă. Nu doar politicienii din România, să nu fim naivi.

              Diferența României față de țările pe care le iubește virusul are o parte bună și una rea. Partea bună este că nici de data aceasta nu ocupăm un loc fruntaș în Europa sau în lume. Culmea, din aceleași motive. Sistemul nostru medical e departe de a fi eficient, iar marketizarea din fericire încă nu a prins atât de bine. Încă suntem în lumea autotratamentului, pentru români spitalul a fost întotdeauna ”locul unde poți muri”, nu cel care te poate salva. În general la noi sintagma ”x este în spital” este decodificată ca ”x s-ar putea să moară”. La noi un om care intră în spitale cu o infecție, pleacă cu mai multe, la noi dacă ai pe cineva în spital înseamnă că trebuie să faci tu rost de feșe, spirt, seringi, medicamente și mâncare, la noi speranța de viață nu ne dă dreptul că cochetăm așa mult cu coronavirusul. Prin urmare, românii nu dau năvală în spitale și caută să-și rezolve singuri problemele. Deci avem toate datele ca să nu fie chiar atât de grav în România. Mai mult, de câteva secole ne-am obișnuit să nu ne luăm în serios conducătorii în inepțiile pe care le spun și le fac, prin urmare chiar avem șanse să scăpăm.

              Partea proastă a diferenței dintre noi și alții este că la noi hoția celor care guvernează și administrează statul nu are margini, mai nou nici scrupule! Probabil că în aceste câteva săptămâni s-a furat în România, în condiții semilegale chiar, cât nu s-a furat în anii 90. Vom vedea că măcar unele din aceste imense afaceri vor fi în final scoase la iveală, chiar dacă pare că guvernanții controlează astăzi întreaga presă.

              Din păcate marea problemă, globală, a virusului ucigaș, are puțină legătură cu virusul și are multă legătură cu politica și va avea și mai multă legătură cu economia. La noi însă, stați liniștiți, efectele medicale sunt și vor fi domoale, probabil nici criza și nici protestele sociale viitoare nu vor fi chiar atât de mari. Este foarte posibil că după acest val de furt calificat de mare anvergură să urmeze un cadru mult mai liniștit în care se va fura din nou, domol, în stilul atât de plăcut al neamului românesc. 

2 gânduri despre „De ce iubește virusul Covid 19 democrațiile, țările curate, cele cu sisteme performante de sănătate și de ce în schimb îi este frică de marile aglomerări urbane?

  1. Buna ziua! Va felicit pentru articolul dumneavoastră, este o viziune cat se poate de clara a ceea ce traim astazi. Cine are ochi sa vada si cine are urechi sa asculte!
    Cu deosebita consideratie!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: